Shaolinii cistiga intotdeauna

În copilăria mea, marea dezbatere între băieții de la bloc era: cine-i mai tare, shaolin sau ninja? Într-o zi, când părțile nu-și mai găseau argumentele în filmele chinezești de la cinema sau în casetele video aduse “de afară”, am decis să vedem noi înșine care stil de luptă e mai bun.

Terenul confruntării a fost un șanț de vreo doi metri adâncime din fața blocului. Pe un mal ne-am așezat noi, tabăra Shaolin, pe celălalt ninjălăii. Ideea era să sărim înauntru așa cum văzusem noi la televizor și să încercăm să ne impresionăm oponenții cu mișcările deprinse de la eroii noștri de acțiune.

Pentru mine, bătălia a fost scurtă. Ca un Shaolin rotofei, când am sărit în șanț, am aterizat nu foarte marțial, într-o rână. Și m-am făcut urgent de o vacanță de vară cu o mână în ghips. Deh, dacă pe atunci băgam mai mult parizer și nu supa asta de tofu…

Supa Shaolin