Cam cum o sa gatim in mileniul urmator

– Computer, engage!

Nimic.

– Computer, engage, mon cher, că ne e foame.

Nimic x 2.

– Enterprise, respect obiectivul tău de a-mi păstra circumferinţa în limitele galaxiei noastre, dar totuşi…

– Căpitane, dacă nu pui oala pe ochi, sufletu’ engage!

Cu un super aragaz Electrolux care se chinuia să-mi sugereze cu delicateţe că nu se aprinde decât dacă simte că are ce fierbe a început seara de joi petrecută al vostru Picard într-un pălăţel cochet din Corbeanca.

Provocarea a făcut parte dintr-un pseudo-eveniment de PR dedicat bloggerilor trecuţi la cratiţă. De ce spun pseudo: pentru că nu am avut nicio clipă senzaţia unui eveniment de PR! Nu tu discursuri, nu tu kit de presă. Ci o gătire-împreună informală, unde prieteniile s-au legat la un lăcrimat în jurul cepei foarte iuţi şi după o negociere acerbă pentru un centrimetru de morcov în plus.

***

De ceva timp, Godmother-ul Electrolux-ului şi furnicuţele de la Golin & Harris PR adună diverşi bloggeri culinari la intime seri de gătit pe marginea unei piscine din imperiul ţânţărenesc. Joi a fost rândul meu, al Brânduşei (Cooking with my soul) şi al lui Beatrice (Delicioasa.ro).

Eu am venit cu o supă chinezească meşterită din urechi de lemn, alge şi flori de crin (mirobolanta reţetă e aici). Brânduşa ne-a făcut pe toţi să luăm în considerare un jogging de la Corbeanca până în Romană cu a ei lasagna de mare angajament. Iar trio-ul dulce a răsfăţat onorata adunare cu un desert scăldat în ciocolată, îngheţată, şi fructe de pădure, căruia ar trebui să i se înalţe o statuie în Piaţa Universităţii, că a fost mult mai eroic decât Mihai Viteazul cu barda lui cu tot.

***

Dar hai să vă spun câte ceva despre adevărata vedetă a serii. Nu, nu am fost eu, oricât de greu v-ar veni să credeţi. Ci aragazul Electrolux.

Mai întâi, o clarificare. Eu cam ştiu cu ce se mănâncă publicitatea, doar o gătesc de vreo şesime de secol. Aşa că e greu să fiu vrăjit cu un comunicat de presă. Însă despre sculele astea de la Electrolux trebuie să aflaţi mai multe.

În primul rând, arată de nu se poate. De parcă s-ar fi deschis un vortex din viitor şi Neelix (fanii Deep Space Nine ştiu mai multe despre perciunatul bucătar) ni le-ar fi trimis direct de pe Voyager. Panouri de control tactile pentru ochiuri cu inducţie, butoane cromate pentru cuptor…

Plus o inteligenţă care m-a pus în dificultate – de exemplu, plitele nu pornesc decât dacă e ceva pus pe ele – ideale pentru un bucătar cu capul în nori, ca subsemnatul.

Ţi-e şi milă să pui ceva pe ele, să nu se ia sclipiciul!!!

Un gând despre „Cam cum o sa gatim in mileniul urmator

  1. Tare evenimentul. SI eu vreau sa schimb aragazul si nu ma lasa sufletul sa dau banii pe asa ceva desi stiu ca probabil ar fi o bucurie gatitul de fiecare zi… Poate citeste Mosul comentariul asta 😀

Lasă un comentariu