Hai sa ma dau Mafalda

Un popor care savureaza o vietate extrem de otravitoare (pestele Fugu) nu poate decit sa aiba un curaj dus la inconstienta.
Un popor care combina pestele crud cu orez si alge (clasicul sushi) clar are o imaginatie care depaseste orice standarde.
Un popor care maninca wasabi-ul (care de la oricine altcineva stoarce valuri de lacrimi) ca pe mustar nu are cum sa cedeze in fata unor meschine radiatii.

Japonia nu va ceda niciodata in fata avalansei de nenorociri cu care a lovit-o bunul Dumnezeu (buuunul!!!). Ba mai mult, ascultati aici, japonezii se vor ridica dintre cutremure, tsunami si explozii nucleare si vor ajunge stapinii lumii.
Nu chinezii, japonezii!

Continuă lectura

Sushi lazac

Dacă-ți place peștele și trăiești la Budapesta, nu o să ai o viață (culinară) ușoară. Aici, porcul e rege și mangalica, semizeu, iar singurul înotător care-și face loc pe masa maghiarilor e crapul, urât mirositor și pasionat de a-și înfige oasele mici, multe și în formă de Y prin gâtlejurile neprevăzătoare. În rest, poți găsi, cu greu, somon sau păstrăv, la niște prețuri de sturion și care-și așteaptă mușterii în galantare mai mult decât au trăit în apă.

Singurul loc din Budapesta unde poți prinde prospătură de pește, fructe de mare sau scoici este Metro. La fel de scumpe, dar măcar ai de unde alege. De acolo am luat ton roșu pentru sushi-ul de revelion, acolo au un acvariu cu homari VII și chiar scoici Saint-Jacques.

Acolo am fost mai ieri să iau fileuri de somon pentru rețeta de mai jos. Deja vânzătorul mă știe. Câți unguri dau pe tonul roșu cât pe juma’ de mangalica? Mă uit după somon și văd pe gheață un fileu cam obosit, cu portocaliul tipic somonesc virând periculos spre vânăt. Cu rudimentele mele de maghiară, îl întreb dacă nu are lazac (somon) mai friss (proaspăt). Omul pricepe, ba mai mult, mă ÎNȚELEGE și, cu un zâmbet larg pe față, fuge în spate. De aici, se întoarce cu o minunăție de fileu la vreun kil jumate, aproape rozaliu de portocaliu, cu vinișoarele de grăsime aliniate delicios pe toată întinderea cărniței. Triumfător, mândru de el și de peștele lui, savurând sentimentul de fraternitate a cunoscătorilor, vânzătorul îmi șoptește ceva din care pricep “sushi grade lazac”.

Probabil suntem singurii oameni pe o rază de 20 de kilometri care știu cum trebuie să arate un somon “sushi grade”.