Spune-mi ce maninci ca sa vad daca te creditez

M-am întâlnit de curând (pe un site care conține literel F, A, K, spre marea mea dezamăgire și oroare în fața rețelelor de socializare modernă) cu un vechi prieten din timpul liceului.

Ce m-a frapat a fost că, mai înainte de întrebările despre sănătate și potență (adicălea câți copii minunați am și cu câte mămici la fel de minunate), omul m-a întrebat ce mașină conduc.

Intuind eu un subiect suculent pentru un post pe blogul citit doar de Cornelius, i-am răspuns că “un Logan second-hand destul de rablagit”.

Continuă lectura

Toți bucătarii trebuie să țină cu Spania

De ce?

Spaniolii fac jamon serrano
Spaniolii mănâncă criadias
Spaniolii adună cel mai bun șofran din lume
Spaniolii au La Boqueria
Spaniolii dau lumii sherry-ul
Spaniolii adoră melcii și aricii de mare
Spaniolii au inventat paella, pe care am gătit-o și azi.



Mi-a părut rău de nemți, că doară au umilit perfidul și înfumuratul Albion sau Argentina (ne)antrenată de Maradona, care a crezut că gloria apusă ține loc de tactică de joc.

Dar Spania a arătat un joc din vremurile apuse ale lui Pele mângâietorul de mingi. Villa, Puyol și gașca au arătat ceva de mult dispărut din fotbal: miuța jucată din pasiune, în care un călcâi dibace înseamnă infinit mai mult decât un catenaccio insipid.

În finală, cred că ardoarea iberică va topi gouda olandeză – (între noi fie vorba, Olanda a prins un mega-bulevard spre finală). Hai Spania, răzvrătește-te împotriva unui fotbal din ce în ce mai urât!

Sushi lazac

Dacă-ți place peștele și trăiești la Budapesta, nu o să ai o viață (culinară) ușoară. Aici, porcul e rege și mangalica, semizeu, iar singurul înotător care-și face loc pe masa maghiarilor e crapul, urât mirositor și pasionat de a-și înfige oasele mici, multe și în formă de Y prin gâtlejurile neprevăzătoare. În rest, poți găsi, cu greu, somon sau păstrăv, la niște prețuri de sturion și care-și așteaptă mușterii în galantare mai mult decât au trăit în apă.

Singurul loc din Budapesta unde poți prinde prospătură de pește, fructe de mare sau scoici este Metro. La fel de scumpe, dar măcar ai de unde alege. De acolo am luat ton roșu pentru sushi-ul de revelion, acolo au un acvariu cu homari VII și chiar scoici Saint-Jacques.

Acolo am fost mai ieri să iau fileuri de somon pentru rețeta de mai jos. Deja vânzătorul mă știe. Câți unguri dau pe tonul roșu cât pe juma’ de mangalica? Mă uit după somon și văd pe gheață un fileu cam obosit, cu portocaliul tipic somonesc virând periculos spre vânăt. Cu rudimentele mele de maghiară, îl întreb dacă nu are lazac (somon) mai friss (proaspăt). Omul pricepe, ba mai mult, mă ÎNȚELEGE și, cu un zâmbet larg pe față, fuge în spate. De aici, se întoarce cu o minunăție de fileu la vreun kil jumate, aproape rozaliu de portocaliu, cu vinișoarele de grăsime aliniate delicios pe toată întinderea cărniței. Triumfător, mândru de el și de peștele lui, savurând sentimentul de fraternitate a cunoscătorilor, vânzătorul îmi șoptește ceva din care pricep “sushi grade lazac”.

Probabil suntem singurii oameni pe o rază de 20 de kilometri care știu cum trebuie să arate un somon “sushi grade”.