Despre sparanghel

Azi nu o să mă dau militant, ci o să-ți scriu câte ceva despre sparanghel (că tot l-am folosit într-un risotto). Ungurii se dau în vânt după leguma asta nobilă. De aia e foarte ușor de găsit. Unde te întorci, vezi snopurile fie albe, fie verzi. Iar prețurile sunt ok, cam 6 lei o jumătate de kil.

În timp, am făcut și eu o pasiune pentru sparanghel, în special pentru cel verde. Fârtatul lui alb nu-mi place, e mai gros, mai ațos, mai puțin rafinat. În plus, știu și cum se face: sparanghelul alb(inos) e crescut departe de lumina soarelui, acest proces blocând apariția clorofilei.

Sparanghelul se pregătește extrem de simplu. După ce tai treimea inferioară a tulpinei (partea mai tare), poți să-l faci la aburi (mai dietetic) sau perpelit în unt (mai îngrășător, dar mai atrăgător). Atenție însă cât îl ții pe foc. Leguma asta e foarte fină, se face repede, așa că încearcă să o păstrezi crocantă.

Alternativ – și asta e descoperirea cu care vreau să mă laud – sparanghelul poate fi mâncat și crud. E genial în salate de orice fel, cu dressinguri pe bază de brânzeturi nobile.

Și ultima mare calitate a sparanghelului: punctează foarte bine la impactul vizual. Pune un “spic” verde în orice farfurie și îi va da un je ne sais quoi de restaurant fițos.

Reclame

7 gânduri despre „Despre sparanghel

  1. ca tot il admiram acum cateva zile in poza de sus. frumos, frumos! din pacate, la noi se gaseste mai rar si atunci cand sa dumnezeu sa-l prinzi, e scump al naibii. asa ca povestirea ta m-a facut sa visez la taramul-sparanghelului-din abundenta, dupa cum ma stii, inecat in beurre blanc (hehe) si sufocat cu prosciutto. dar cum va trebui sa ma trec, probabil, pe o lunga lista de asteptare la mega image pentru a-mi indeplini fantezia, propun mai degraba sa facem trafic cu sparanghel ^^

    • pai sa stii… daca in bucuresti e asa de scump, vorbesc cu amicii mei unguri si imi pun la trenul de noapte spre bucuresti o papornita cu sparanghel. nu aprob insa scaldarea in unt alb si prosciutto… abia mi-am cumintit colesterolul…. ce, sparanghelul fiert la aburi nu e bun? ba daaaa :((((((

  2. ah, sparanghel as manca pana la loc comanda – si ce versatil e! timp sa ai sa incerci tot ce se poate gati cu/din sparanghel! si austriecii sunt nebuni dupa el – ca doar de la ei m-am molipsit si eu :)!

    • in budapesta, sparanghelul era la un moment dat mai ieftin decit ardeii paprika pentru care sunt ungurii faimosi – asa ca l-am gatit in fel si chip, mai mult in retete inventate de mine – da-i un ochi pe site, il recomand mai ales infasurat in carne de pui sau facut budinca… asta ultima mai ales e o nebunie.

  3. germania e patria sparanghelului dupa mine. am vazut acolo tractoare cu „aripi” , iar pe aripi stateau polonezii, rusii si turcii culcati pe burta si culegeau sparanghelul cu niste cutitoaie luuuungi cu sectiunea in forma de litera C.

    sparanghelul e cultivat pe randuri ingropate, cam cum ingropam noi vita de vie , si imigrantii culcati pe burta racaiau cu cutitele in pamant sa-l scoata fara sa-l rupa.

    singurul neamt era soferul tractorului.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s