De ce uram noi Bucurestiul

Pentru că ce vei citi mai jos nu se poate întâmpla acolo. Protagoniștii ar fi fost imediat băgați și scoși, scuipați, intimidați, bătuți, călcați. Ghinioniștii ar fi trimiși cu one way ticket la știrile de mega-cacao de la proteveul care înflorește în vomele zilnice.

De aia, da?

ȘI ACUM SĂ NE SIMȚIM OAMENI
Să-mi spună cineva, de îndată, cum fac repede vreo tonă de gulaș unguresc pe plita mea electrică dedicată burlacilor.
Asta merită miile de bicicliști care au dat din pedale prin Budapesta de Ziua Pământului. Veseli, dezinvolți, urându-și chestii prin răcnete ce răsunau în tot centrul, de la Parlament la Oktogon. Cuminți, respectând cu sfințenie indicațiile organizatorilor în tricouri verzi și ale polițailor zâmbind îngăduitori.

Dacă stau bine să mă gândesc, un castron de gulaș merită și șoferii prinși pe străzi de avalanșa de ciclopezi.

Unul nu a claxonat, deși au avut ceva de așteptat după coloana de furnici pe roți care a numărat, după calculele mele, cel puțin două mii de suflete (n-am avut răbdare să estimez mai mult, că se scurgeau pe lângă Parlament ca Dunărea la Porțile de Fier).

Unul nu a ieșit să-l pocnească pe polițistul care oprea interminabile coloane de mașini. Unul nu i-a urlat “băăă, tu știi cine sunt eu?”.

Mă întorc la București după un an-jumate de stat la Budapesta. Spre rușinea mea, nu am bicicletă. Dar tare aș vrea să nu fiu singurul care nu va năpădi cu flegme și bâte de baseball spre cei care au biciclete.
Și tupeul să le încalece.

Reclame

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s