Ce mancam cand eram mic

Madeleine-le mele sunt mult mai prozaice. Dar și acum mă simt o mână de om când îmi amintesc două răsfățuri culinare pe care le-am descoperit în copilărie.

Prima… cârnați parțial afumați cu pâine de porci. Se întâmpla la bunică-mea la Târgu-Ocna. Mai întâi, mă strecuram în afumătoarea din fundul curții și furam, cu meșteșug, ziceam eu, să nu se prindă nimeni, un cârnat de porc de curte, cu mult usturoi, care abia prinsese iz de fum, aproape crud.

Apoi pândeam când venea bunicul din târg. Fusese șofer pe duba de pâine și se ducea pe la fabrică, pe la foștii colegi, să ia pită pe sub mână, albă pentru noi și neagră pentru porci. Țin minte că venea în Moskviciul lui gigant cu o țoșcă (o plasă mare, de pânză) din care ieșeau aburi de pâine proaspătă.

De la poartă îl simțeam. Dar așteptam cuminte, făcându-mă că mă joc, cu cârnatul ascuns în buzunar, să așeze pâinile albe proaspete în dulapul din casă, iar pe cele negre, la fel de fierbinți, în șopronul cu mâncare pentru animale. Apoi mă strecuram în șopron și rupeam o jumătate de pâine neagră din porția godacilor. Fierbinte mai era! Niciodată, de atunci, nu am mâncat pâine mai bună. Țin minte ce revoltat eram că nu mă lăsau să mănănc pâine neagră, nu pricepeam de ce numai porcii aveau parte de ea.

Mutând dintr-o mână într-alta darabul fierbinte, alergam în mica livadă din fundul curții, acolo unde îmi făcusem locul de joacă și unde, ironic, era și cotețul porcilor la tainul cărora atentasem. Și începeam ospățul. Cârnat aproape crud de porc și pâinea neagră pentru porci. Criticii literari sigur ar remarca circularitatea poveștii.

A doua madeleine este pâine cu unt sau margarină de aia odioasă de pe vremuri, magiun de prune și ceapă. Pe asta am inventat-o acasă la Severin. Nu știu de unde mi-a venit mie rețeta asta, dar tare bună mai era, cu pâine comunistă luată pe cartelă și gem în care bunica punea cu darnicie mieji de nucă și sâmburi de caise.

Cum aș mai lăsa acum, când mă dau mare bucătar în blogosferă, somonul cu sos de mango și banane pentru un the colț aburind de pâine neagră pentru porci.

Reclame

2 gânduri despre „Ce mancam cand eram mic

  1. Pingback: Momentele de aur ale “mentionatului” « Reteteistete's Blog

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s